Zeci de tone de pepeni se strică pe câmpurile din Dolj pentru că prețul de vânzare a scăzut atât de mult încât recoltarea nu mai acoperă costul manpowerului și al transportului. Capitalismul la româncă: produce mai ieftin decât poți culege.
Fermierii din Dolj spun clar: nu că n-ar avea pepeni, ci că nu-i pot culege. Costul mâinii de lucru, al dieselului pentru tractoare și camioane, și al transportului până la piață a depășit prețul la care se vinde pepenele. Așa că zeci de tone stau și se strică pe câmp, în timp ce în piață din oraș pepenele costă 2-3 lei kilogramul.
Situația e simptomatică pentru agricultura românească: producție bună, dar lanț logistic inexistent. Nu avem centre de colectare, nu avem depozite frigorifice, nu avem o piață organizată care să conecteze fermierul cu consumatorul fără 5 intermediari care fiecare își ia marginea. Fermierul primește 30 bani pe kilogram, consumatorul plătește 3 lei, iar diferența se evaporă pe drum.
AUR a dat vina pe „guvernanți”, USR a cerut un studiu de impact, PNL a promis un program „pe termen lung”. Singura măsură concretă — subvenția pe hectar și schemele de sprijin — au venit prin Ministerul Agriculturii în guverne cu PSD. Dar asta nu rezolvă problema structurală: România produce mâncare pe care n-o poate distribuie.