Dunărea la intrarea în țară are debitul la jumătate față de normal. Râurile din România, între 30% și 80% din medie. INHGA a publicat prognoza pe trei luni: nu e secetă, e un mod de viață

Prognoza INHGA pentru septembrie-noiembrie arată că Dunărea la Baziaș va curge cu maximum 2.500 mc/s în octombrie, față de media de 3.900. Râurile interioare, unele sub 30% din normal. Nu e o secetă, e un mod de viață.

Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) a publicat prognoza hidrologică pe trei luni, și e genul de document pe care îl citești cu o sticlă de apă minerală alături, ca să te asiguri că mai există încă lichid pe planeta asta. Dunărea la intrarea în țară, la secțiunea Baziaș, are un debit maxim estimat de 1.800 mc/s în septembrie, față de media multianuală de 3.800. Adică jumătate. În octombrie, maximum e 2.500 mc/s, față de 3.900. În noiembrie, singura lună care se apropie de normal, debitul maxim e estimat la 3.500 mc/s, față de media de 4.700.

Râurile interioare stau și mai prost. INHGA prognozează debite între 30% și 50% din mediile multianuale pentru majoritatea râurilor, cu zone în vestul și estul țării unde valorile ar putea coborî sub 30%. Crișurile, Bârladul, Râmnicu Sărat, râurile din Dobrogea — toate în zona „sub 30% din normal", care în limba hidrologică se traduce prin „practic, ce mai e acolo e un pârâu cu pretenții".

Cifrele confirmă o vară în care râurile Europei au avut cele mai scăzute debite medii de la începutul înregistrărilor, în 1992. România traversează, conform Apele Române, „una dintre cele mai dificile perioade hidrologice din ultimii ani", care în limba de lemn instituțional înseamnă exact ce crezi că înseamnă: că n-avem apă. Și că nimeni nu prea a investit în infrastructură pentru a reține ce apă mai trece prin țară, pentru că investițiile în infrastructură sunt ca guvernele României: promisiuni până la alegeri, uitare după.